Ziarul britanic The Guardian a publicat în urma cu câteva zile una din corespondenţele diplomatice ale Ambasadei SUA din Londra datată 17 martie 2008 în care ambasadorul SUA, Robert Tuttle descrie o întâlnire pe care a avut-o cu Mervyn King, guvernatorul Băncii Angliei şi Robert Kimmitt, ministrul adjunct al finanţelor.
Concluzia discuţiei este clară pentru ambasadorul Tuttle, subiectul telegramei trimise la Washington nelăsând loc de interpretări: Criza bancară este o problemă de solvenţă nu de lichiditate a marilor bănci. Sugestia guvernatorului Băncii Angliei era ca SUA, Marea Britanie, Elveţia si poate Japonia să se asocieze pentru a recapitaliza marile bănci.
Problema era că băncile deţineau în contabilitate o mulţime de împrumuturi neperformante garantate cu active mult supraevaluate. Faza acuta a crizei a fost depăşită atunci doar că problemele băncilor au rămas aceleaşi.
Un exemplu este Bank of America, cea mai mare bancă americană. Aceasta a apelat la împrumuturi extrem de favorabile din partea Fed, cel mai nefavorabil împrumut fiind realizat la o dobândă de doar 2.67% în timp ce majoritatea au fost făcute la o dobândă de doar 0.25%. Problema este însă alta. Băncile trebuiau sa garanteze împrumuturile cu ceva. De obicei valoarea garanţiei trebuie sa fie un pic mai mare decât valoarea împrumutului în ideea că dacă cel ce împrumută nu mai poate restitui banii banca preia garanţia, o vinde rapid şi îşi recuperează banii.
Doar că în cazul marilor bănci apare o mare anomalie. Valoarea garanţiei a fost şi de peste 10 ori mai mare decât valoarea împrumutului aşa cum se poate vedea în tabelul de mai jos pentru Bank of America.
Recordul a fost stabilit în 29 ianuarie 2009 când Bank of America a garantat un împrumut în valoare de 15 miliarde de dolari cu active evaluate pe hârtie la peste 185 de miliarde de dolari.
Dar cum cele mai noi date despre împrumuturile de la FED ale Bank of America sunt din luna mai 2009 să vedem care e situaţia prezentă.Să luăm ca exemplu una din ultimele bănci care au fost închise ieri în SUA: United Americas Bank, N.A. din Atlanta, Georgia. Falimentul acestei bănci a costat autoritatea federală care garantează depozitele persoanelor fizice (FDIC) 75.8 milioane de dolari. Asta în condiţiile în care banca avea pe hârtie active în valoare de 242.3 milioane de dolari şi obligaţii (adică depozite) în valoare de 193.8 milioane de dolari. În realitate însă activele valorau doar 118 milioane de dolari adică mai puţin de jumătate din cât erau evaluate în contabilitate.
Concluzia este una singură, băncile americane încă deţin în contabilitate o grămadă de împrumuturi neperformante care sunt garantate cu active mult supraevaluate. Adică multe dintre ele sunt insolvente în realitate.
Sursa: reportervirtual.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu